Recent am participat la Balul Bobocilor unde tinerii de clasa a IX-a si-au serbat printr-o petrecere debutul la liceu. Toate bune si frumoase, atmosfera si voie buna, muzica acceptabila, Miss si Mister Boboc sau altfel spus tot tacamul. Ceea ce mi-a atras atentia a fost insa dansul acestor adolescenti. O bataiala obositoare- aici de vina fiind muzica house- in fapt un cliseu stereotip conceput pana la epuizare si prostie. Analizand mai atent iti poate induce starea unor deliruri cauzate de oarece droguri. Orice putea fi acolo numai dans nu pentru ca dansul implica ritm si miscare expresiva. Pana si cateva demonstratii de poping si hip-hop demonstrau mai degraba teribilism decat dans acrobatic. Iata ca inca de mici cautam sa impresionam auditoriul prin talentul nostru fara a constata daca are vreo noima gesturile noastre.
Chiar in vara aceasta pe litoralul patriei la un restaurant unde se canta muzica de petrecere si nu numai la acel restaurant am intrebat un ospatar daca se poate dansa si am primit un raspuns afirmativ. Eram surprins ca nimeni nu facea acest lucru ci doar privea si manca si bea si iar manca si iarasi bea. Ritmurile miscarilor unduitoare au trecut, ne-a ramas poate doar imaginatia de a crede ca am fost candva un/o bun/a dansator/oare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu