Astern cuvinte pe foaia alba
Ce n-au fost rostite inca,
Caci s-au nascut in graba
Prin aduceri aminte.
Si le aparam inversunat
De crunte vicisitudini,
Ca sa nu intru in pacat
In ale lumii guri, carduri.
Asa patim cu totii-n vers
Plini de ne-ntelegeri
Multi sunt fara de-un sens
Si ne visam ca ingeri.
Si continuam sa visam frumos
Cu gandul departe feeric,
Cand aici si acum trupul se zbate,
Intr-un cerc vicios.
E haosul ce ne-mpresoara
Ne da sperante si ne doboara,
Cei ce rezista catre final
Au sanse de un pat la spital.
Salut guru bog,
RăspundețiȘtergereAm dat o raita prin blogul tau, de la "Sa facem cartile!" pana la "Harababura". Am gasit multe idei pe gustul si principiile mele, motiv pentru care o sa mai revin si o sa zabovesc mai mult, pentru a putea face si niste comentarii pertinente. Pe curand!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereF interesanta optica, tre sa te urmaresc indeaproape.
RăspundețiȘtergereNamaste