Ecce homo!

Am trecut de la secolul vitezei la cel al comunicarii tehnologice, la o increngatura de unde sonore care ne invaluie in spatialitatea eterica sfidand materialul. Suntem in plina evolutie sau participam la o non-valorizare a umanitatii? Caci " a comunica" se manifesta acum ca o forma expresiva in care individul exprima lumea care-l exprima pe el insusi sau ca o forma confuza ce apare intre o traducere a realitatii obiective si exprimarea personala. Zi de zi fiecare persoana isi striga mai pregnant(gravida in engleza!) individualitatea si egoismul intr-un acces de metamorfoza catre publicitate. Putem vorbi de o pierdere a identitatii in care doar imaginea de sine conteaza si luatul peste picior, toti cautand argumente in favoarea explicatiei promovate prin comportament.
Astfel ceea ce-i comun dispare ca esenta a comunicarii intre oameni sau dialogul in orchestra va ramane apanajul spectacolelor de teatru sau a unor pastratori de traditii ale umanului. Pierderea inflexiunilor vorbirii- timbru, tonalitate, expresivitate- si accederea catre uniform atrofiaza activitatile neuronale conducandu-ne intr-un viitor nu prea indepartat catre o forma de robotizare umana existenta deja la nivel profesional. Si odata pierduta aceasta capacitate -care se zice ca ne diferentia de animale- aflata in stransa legatura cu cea a gandirii va permite ceea ce se considera a fi sursa multor perturbari ale fiintei umane aceea de a anula latura afectiva.
Iata omul de tip nou consecvent cu sine, neimplicat emotional, dornic sa-si satisfaca cele mai intime placeri la care poate sa participe ca spectatori si publicul larg. Pana si cei care au intr-un fel certitudinea ca sunt altfel nu pot surprinde contrarietatea manifestarii lor sociale tocmai individualitatii si egoismului lor.

Tradare?

Mi-am inceput blogul acum o luna cu ambitia de a scrie zi de zi precum sunt zilele de munca, in dorinta de a ma mentine activ intelectual. Nu mi-am pus intrebarea ce voi scrie caci subiecte se gasesc pretutindeni si nici nu am cautat sa-mi elaborez mai intai pe o ciorna ideile - poate ca unele postari nu sunt prea reusite- ci tot ce doream era sa fiu constant. Sambata si duminica sa fie momentul de relaxare.
Ieri am tradat ambitia cu care pornisem  la drum caci m-am simtit lipsit de inspiratie, de idei care sa-mi dea ghes de scris sau poate ca o anume comoditate pusese stapanire pe mine. Ma gandeam sa recuperez cu doua postari azi asa ca intr-un exces de zel, dar degeaba mi-am zis ca ziua de 17 nu este prezenta aici. Si iata cum ispitele vietii ne fura placerile intime multumindu-ne cu cele efemere lipsite de substanta. Desigur ca exagerez si ca iau prea in serios aceasta distractie jurnalista insa placuta si ceea ce vreau sa exprim ca o concluzie este ca sunt om si ca orice om mai pendulez catre aparente caci nu este fiinta umana sa nu fi cautat bucuria vietii si sa o gaseasca in lacrimile tristetii.

Troc

Daca viata pe care o traim a fost etichetata ca desfasurandu-se continuu intr-un cadru politic de diverse niveluri, la ea cu singuranta mai trebuie adaugata una si anume a ceea de troc, de schimb de piata in care orice persoana este nevoita sa dea ceva pentru a obtine altceva. Trebuie sa dai ca sa existi, ca sa traiesti. Iata cum viata este o piata cu produse de taraba in care fiecare vine sa vada ce poate obtine ca scop in sine, si anume usurinta de a te realiza in social. Nu e de mirare ca la unii tarabele sunt foarte solicitate dispunand de multe produse de oferit si de calitate semn ca in experienta vietii acelei persoane merita sa investesti in timp ce la altii marfa putina, indoielnica. Prin asta traduc oameni pregatiti profesional si educati cautati de head-hunteri pe de-o parte si oameni lipsiti de orice scrupule, hiene profitoare pe de alta parte. Un lucru nu se spune in acest schimb rudimentar si anume consecintele partilor implicate caci daca s-ar vorbi despre toate eforturile, demersurile pana in troc cat si dupa am descoperi adevarate strategii de persuasiune si negociere cat si exprimarea dezamagirilor sau izbanzilor. Cum insa suma partilor din raportul de schimb ramane constanta si echilibrata depinde de fiecare cum reuseste sa aibe profit adica de capacitatea politica de a sesiza slabiciunea adversarului.

Lepadarea de sine

Atunci cand ai luat decizia ca este nevoie de un nou inceput ca vrei sa te indrepti catre noi orizonturi inseamna ca a venit vremea sa te lepezi de sine, de acele idei care ti-au marcat existenta si care s-au concretizat in modul de a gandi si a actiona la un moment dat. Dar inainte de toate inseamna a estompa fondul emotional al fiintei umane caracterizat prin acea parte a sufletului( Sinele) care te dezorganizeaza caci asa cum se stie trairile afective pot stimula si totodata bloca creatia individuala.
Facand o asociere cu expresia biblica Iisus face referire ca oamenii sa uite ceea ce a reprezentat Legea lui Moise pana atunci, lege ce era executata ca obligatie ci nu ca traire sufleteasca, indemnand la ratiune si meditatie. Pavlov vine si el mai in zilele noastre si prezinta reflexul conditionat pe baza relatiei Stimul-> Reactie, deci un fenomen instinctual (Sinele) fara un prealabil rationament. Altfel spus reactia este de tip animal echivaland cu o protectie si satisfactie a Sinelui fata de mediul extern.
Desi formarea identitatii persoanei se bazeaza pe Sine ca nucleu dinamic al vietii psihice, ceea ce ar fi normal sa fie la vedere este constiinta (care stapaneste Sinele), ratiunea de a exista in armonie si care fiinteaza viata si stabileste echilibrul ( a-ti urma crucea). Dar intr-o lume care si-a pierdut busola sau insasi pamanatul si-a pierdut-o nu e de mirare ca instinctele si automatismele sunt cele care ne conduc, tine de comoditate, caci nu-i asa cine mai are timp de rationamente si prelegeri, de activare a spiritului care sa ne lepede de sine.

Teorie

Adesea am fost pusi in situatia de a ne justifica optiunile, punctele de vedere si chiar am lansat teorii cu privire la un aspect al vietii la care am fost partasi. Insasi numerosii cercetatori din diverse domenii ne anunta ca pot iata sa eticheteze modul de actiune umana cu consecintele sale, ajungand astfel la grad de principiu. Si atunci se pune intrebarea "La ce bun sa mai traiesti?" daca toate pot fi prezise si citite si daca nu te-ai nascut sub o stea norocoasa atunci viata-ti va fi un cosmar?
Un prim lucru trebuie remarcat inca de la inceput si anume ca acei cercetatori la randul lor trebuie sa se justifice pentru fondurile care le sunt alocate si faptul ca au activitate. Un alt aspect care retine atentia este si ca orice cercetare cuprinde un context situational limitat din multitudinea de posibilitati ale existentei umane, deci existenta unor conditii anume. Si atunci de ce exprimarea ca fiind universal valabila in orice situatie?
De fapt intr-o traducere directa teoria corespunde unei speculatii care este sprijinita pe argumente bine alese si structurate astfel incat sa induca iluzia unei certitudini. De aici pana la persuasiune si convingerea maselor ramane doar un pas pe care abilii teoreticieni l-au pregatit cu atentie. Iata cum printr-un proces de rationalizare psihica in dorinta de a ne exprima o anume valoare, deobicei materiala sau nivel de putere, scoatem in relief dorinta noastra narcisista ca suntem buricul pamantului. Si totul cu un scop bine precizat in genele oricarei fiinte- acela de a ramane in istorie.

Contraste

De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Extremele se atrag suna o vorba din vechime semn ca fiecare isi cauta echilibrul pentru a se identifica cu implinirea, cu neantul care absoarbe toate formele de energie. Nu e de mirare ca atunci cand iubesti si te incearca ura fata de aceeasi persoana este tocmai dorinta de a te implini pe deplin caci nu poti avea sentimentul iubirii (iubirea adevarata) daca nu sti ce este ura. Bogatul nu poate sa vorbeasca despre cum este sa fi sarac ( si e vorba de traire in fapt) decat din auzite si vazute caci simturile-i sunt straine.
A iesi din conventional (o alta forma de contrast) este un act de curaj si demonstreaza dorinta omului ca este unic si asimetric cu ceilalti si daca aceasta iesire implica si o valorizare sociala acel om merita respectat. Caci de multe ori suntem instinctuali si aratam cu degetul critic ca acea persoana nu e ca noi deci este impotriva noastra. Si iata cum se pune capat biodiversitatii si crearea omului-sablon.
Suntem obligati sa ne cautam menirea in viata si cu cat o vom face mai de tineri cu atat batranetile vor fi pline de tinerete.

Poezie - Harababura

Astern cuvinte pe foaia alba
Ce n-au fost rostite inca,
Caci s-au nascut in graba
Prin aduceri aminte.

Si le aparam inversunat
De crunte vicisitudini,
Ca sa nu intru in pacat
In ale lumii guri, carduri.

Asa patim cu totii-n vers
Plini de ne-ntelegeri
Multi sunt fara de-un sens
Si ne visam ca ingeri.

Si continuam sa visam frumos
Cu gandul departe feeric,
Cand aici si acum trupul se zbate,
Intr-un cerc vicios.

E haosul ce ne-mpresoara
Ne da sperante si ne doboara,
Cei ce rezista catre final
Au sanse de un pat la spital.