Religie si politica

Omul din timpuri indepartate avea o dorinta de sacralitate in a incerca sa "relege" ceea ce pierduse candva si anume relatia cu divinitatea. Astfel in numele religiei se faceau sacrificii umane ceea ce este un non-sens intrucat sacrificiul anuleaza existenta creatiei, insa acest lucru s-a inradacinat profund in structura umana. Cu timpul religiei s-a facut concurenta odata cu aparitia statului si de la Aristotel stim ca omul este un animal politic adica isi cauta interesul indiferent de consecinte. Daca in religie am avut mai apoi inchizitie, excomunicare, ardere pe rug in politica a aparut sclavie, vasalitate, exploatare, dizidenta, rasism si mai ales coruptie. Omul pus acolo sus la nivel politic crede ca merita asta pentru ca are valoare si prin urmare are un drept divin de a face ceea ce crede in folosul sau si mai putin pentru cei pe care-i reprezinta. Nu e de mirare ca lipsa valorilor a secatuit atat religia cat si politica si a te aventura intr-o directie sau alta implica anumite riscuri in a-ti pierde identitatea. Cum omul se considera cea mai adaptata fiinta animala a plantei vom continua sa vedem noi schimbari comportamentale cu tenta autodistructiva de tip alienare si poate ca doar 21.12.2012 va aduce "relegarea" sacra a armoniei vietii politice.