Suntem obisnuiti sa ne argumentam optiunile ceea ce ne indica ca deseori primim obiectii din partea altora, semn distinctiv al neacceptarii ideilor si declansarii mecanismelor de aparare care pot fi chiar violente. Exista si o situatie cand aceste neacceptari nu conteaza datorat nivelului de putere in care Eu dispune de putere si impune punctul de vedere catre ceilalti, ceilalti care au posibilitatea de a propune si de a critica, adica de a arata cu degetul. Din acest punct de vedere este lesne de inteles fondul emotional al problemei al faptului ca esti o unealta de manipulat si dornica sa treci baricada.
Intre cele doua isi desfasoara firesc as spune viata noastra perturbata doar de cate ori s-a ajuns la o intersectie de optiuni care ne vor marca destinul. Si deobieci suntem atenti la cei din jur caci noi ne stim valoarea!!! si nu mai avem nevoie de analiza faptelor noastre astfel ca orisice critica este un afront si trebuie imediat sanctionat printr-o corectie fizica, verbala sau de alta natura.
Daca Aristotel ar fi gandit altfel lucrurile, pe posibilitatea gasirii unei armonii intre EU - Celalalt posibilitatea stoparii conflictelor ar fi fost multipla astfel ca descarcarea energiilor dezorganizatoare acumulate sa conduca catre alte scopuri benefice si nu de distrugere. Poate ca asa este natura umana de i-a permis marelui filosof sa formuleze o strategie intelectuala la nivelul intregii Europe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu