Odata porniti in viata suntem datori sa ne cautam menirea de a exista si de a te simti implinit- fizic,psihic si unii spun si social- astfel incat in aceasta efemera existenta sa lasam ceva in urma. Fiecare o cauta in felul lui, valorile fiind un dat individual si doar modelele din jur facandu-le sa se perverteasca.
Ce ne facem insa daca gasim aceasta menire ce ne face fericiti? Cum vom reusi sa o pastram avand in vedere ca omul tinde catre mai bine. Fericirea fericirilor sa existe oare? Sau nu cumva tot cautand sa atingem sublimul putem cadea in extrema cealalta a omului vesnic nemultumit si executor al muncii lui Sisif?
Cert este un lucru ca orice planificare nu-si mai are rostul si ceea ce este important este sa fim pregatiti pentru a accede la fericire pentru ca ea este pretutindeni si numai indoiala este cea care pune stavila fericirii noastre.
Iata a te bucura de existenta lucrurilor marunte poate fi un inceput iar asta inseamna sa-ti oferi sansa acestor lucruri si a te manifesta activ ca esti in prezenta lor. Asadar sa cautam SA FIM pentru A FACE si A AVEA acces la fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu