Aforisme!

Cuvantul este o forma de viata a omului care l-a diferentiat de animal, incarcat de semnificatie, deci si de neintelegeri ale notiunii in sine. Acest aspect reliefeaza si mai mult faptul ca atunci cand asezam si mai multe cuvinte unele dupa altele neintelegerea sa fie si mai ambigua. Aforismele au avut darul sa exprime realitati ale vietii incarcate de morala si intelepciune astfel incat au avut darul sa ne lumineze catre o directie fara a reusi sa ne arate intru-totul la nivel global. Un fel de jumatati de masura dupa care ne-am ghidat pentru a ne face viata mai accesibila, mai argumentata de prejudecatile exprimate de altii. Stau si ma intreb daca toti ar exprima opinii urmare a unei experiente de viata si care ar deveni aforisme si nu ar mai fi nimic de spus, viata celor vor veni ar deveni sterila cantonata in niste canoane deja prestabilite? Evident ca nu caci sta in puterea omului sa reinventeze chiar si pe sine pentru a scapa de banalitate, de rutina... de aforisme care ne pigmenteaza viata, ne indruma si ne scapa de situatii fara iesire. In fapt nu este decat o alegere, o exprimare vazut ca un omagiu adus inaintasilor a ceea ce ne-a lasat mosternire - cuvantul, aforismul.