Sentimentul - acest combustibil care ne alimenteaza dorinta de a exista si infaptui, raspunzator a fi de multe pricini. Este acel ceva ce te inalta si coboara pentru ca tu OMULE esti cel care in temerea ta, in ignoranta ta te lasi sedus de simple speculatii, de presupuneri si cuvinte desarte si impins de un inconstient exaltat si exacerbat razbati cu violenta sa-ti faci dreptate, sa-ti ineci amarul, sa-ti doresti sa suferi pentru un "ceva" ce s-a legat de tine. Manipulat de sentimente vei fi prada deznadejdii iar ratiunea va hoinari prin locurile intunecate ale mintii tale.
Desigur atunci cand el, sentimentul apartine unei persoane care umana fiind nimic din ce-i omenesc sa nu-i fie strain, aceasta coplesire a sentimentului devine o protectie a increderii si respectului de sine. Permite omului sa vada dincolo de aparente si sa tina cat mai departe animalul din el. Este ceea ce am putea numi "sentimentul ratiunii" a daruirii fara obligatii, fara de scop, a placerii de a exista.
Raportandu-ne la vremurile noastre sentimentul s-a devalorizat pentru ca ceea ce conteaza este doar emotia, afectul adica acea stare de bine fortat si relativ fara a sti ce e bine, fara a incerca macar sa-ti depasesti limitele.
Cei care incearca altceva vor avea in timp bucuria succesului ca macar au incercat- si unii chiar au reusit - si au avut o experienta unica materializata prin trasaturile fetei. Acolo pe chipul uman va ramane brazdat sentimentul a ceea ce ai fost si ai devenit. Ai curajul sa te privesti in oglinda de pe perete sau in cea a chipului celuilalt. Iti va spune multe lucruri despre tine dincolo de simple perceptii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu