Doua elemente indispensabile vietii psihice fara de care am fi doar niste legume si care de-a lungul secolelor s-au razboit care sa detina intaietatea pentru ca nu-i asa, extrapoland este vorba de religie si stiinta. Dorinta de preamarire -exprimarea puterii umane- au facut ca ele sa fie separate mult timp fiecare dintre ele cautand sa nege rolul celeilate. Viata a confirmat ca una fara alta nu se poate credinta fara stiinta este fara fundament iar stiinta fara credinta este fara scop, este o cercetare constienta (cu stiinta) bazata pe un fundal inconstient (totul e posibil deci trebuie incercat). La inceput a fost credinta caci cu ea patrundem intr-un fel inconstient catre necunoscut cautand sa descoperim, sa cercetam lumea si pe baza experientei sa ne adaptam la ea, cu stiinta.
In fapt insasi Creatorul, Dumnezeu a procedat astfel: mai intai a facut si apoi a vazut ca lucrurile facute sunt bune.
Mutandu-ne pe taramul psihologiei putem vorbi deci de constient si inconstient in care rolul prim este atribuit inconstientului pentru ca starea constienta sa definitiveze, sa slefuiasca maretia lumii, a creatiei.
Intr-o lume din ce in ce mai haotica, inconstienta, posibilitatile de adaptare sunt multiple este nevoie doar de ceva stiinta pentru a realiza ceea ce-ti propui. Asadar trece pragul credintei si actioneaza cu stiinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu