Am trecut de la secolul vitezei la cel al comunicarii tehnologice, la o increngatura de unde sonore care ne invaluie in spatialitatea eterica sfidand materialul. Suntem in plina evolutie sau participam la o non-valorizare a umanitatii? Caci " a comunica" se manifesta acum ca o forma expresiva in care individul exprima lumea care-l exprima pe el insusi sau ca o forma confuza ce apare intre o traducere a realitatii obiective si exprimarea personala. Zi de zi fiecare persoana isi striga mai pregnant(gravida in engleza!) individualitatea si egoismul intr-un acces de metamorfoza catre publicitate. Putem vorbi de o pierdere a identitatii in care doar imaginea de sine conteaza si luatul peste picior, toti cautand argumente in favoarea explicatiei promovate prin comportament.
Astfel ceea ce-i comun dispare ca esenta a comunicarii intre oameni sau dialogul in orchestra va ramane apanajul spectacolelor de teatru sau a unor pastratori de traditii ale umanului. Pierderea inflexiunilor vorbirii- timbru, tonalitate, expresivitate- si accederea catre uniform atrofiaza activitatile neuronale conducandu-ne intr-un viitor nu prea indepartat catre o forma de robotizare umana existenta deja la nivel profesional. Si odata pierduta aceasta capacitate -care se zice ca ne diferentia de animale- aflata in stransa legatura cu cea a gandirii va permite ceea ce se considera a fi sursa multor perturbari ale fiintei umane aceea de a anula latura afectiva.
Iata omul de tip nou consecvent cu sine, neimplicat emotional, dornic sa-si satisfaca cele mai intime placeri la care poate sa participe ca spectatori si publicul larg. Pana si cei care au intr-un fel certitudinea ca sunt altfel nu pot surprinde contrarietatea manifestarii lor sociale tocmai individualitatii si egoismului lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu